Urmăresc acest blog de ceva vreme din “n”motive, c’est un lieu de refuge. Citiţi acest articol şi transpuneţi-l în viaţa voastră. În loc de “tradiţie” aşezaţi voi ceva esenţial în rândurile scrise de Jura Marcu Dimitrie. Un gând, un sentiment sau mai mult decât atât. Mai sincer, mai profund şi mai frumos nu se poate descrie…eu mă regăsesc în fiecare frază.
http://decebaluirea.blogspot.com/2012/01/salutari-tuturor.html
Savour it!
Ember, numai nouă ne mai plac câinii care nu-s de rasă şi ursul carpatin, după cum şi cumătrul lup… Şi lupta de gherilă…
Eu cum sunt băiat de la ţară mai am o scuză, dar tu?????
Mare om, Marcu Jura, indiferent cine ce-o zice.
E adevărat, m-am născut într-un spital, la oraş, dar au fost 14-15 ani în care 4, poate 5 luni petreceam la ţară. Amintiri din copilărie. Eu sunt legat de lumea aia şi sunt mândru de asta. Mă consider mai bogat, mai fericit, mai experimentat. Şi mi-e dor. Şi voi reveni într-o zi “acasă”.
Cine nu cunoaşte universul animalelor are doar de pierdut. Suntem pe aceeaşi parte a baricadei.