Structura abordării pacienţilor din punct de vedere kinetic are următoarea formă într-un mod simplificat:
1. Înţelegerea diagnosticului clinic
2. Evaluări specifice
3. Stabilirea diagnosticului funcţional
4. Obiective kinetice
5. Program kinetic
6. Prescrierea unui program de exerciţii terapeutice pentru acasă (în funcţie de pacient şi diagnostic, de la caz la caz)
Acestea sunt componentele arborelui decizional (curs master an I- disciplina: Kinetoterapie în Geriatrie- lect.univ.dr. Serac Valentin; Univ. din Oradea, FEFS, Kinetoterapie în Reeducare Funcţională) în kinetoterpie, atunci când intervenţia de recuperare urmăreşte algoritmul clasic.
Dacă vorbim despre obiective, într-o viziune mai profundă trebuie să stabilim şi să clarificăm o nouă subctegorie de obiective şi anume cele funcţionale. Din experienţa de lucru cu pacienţii neurologici (în special TVM) şi din sfera geriatrică am constat că aceste ţinte constituie o platformă de performanţă în procesul de reeducare. Mai mult decât atât, pentru pacienţi atingerea acestora reprezintă preţul suprem al eforului depus. Vă ateşez un sait unde veţi găsi o serie de obiective funcţionale pentru TVM care mi se par deosebit de bine organizate şi redate într-o manieră foarte practică.
http://www.sci-info-pages.com/function.html
Cât de important e să orientăm tratamentul recuperator spre atingerea obiectivelor funcţionale?
