Inspirându-mă din discuţiile apărute pe blogul domnului profesor Valentin Serac referitoare la statutul kinetoterapeutului, relaţiile lui cu medicii, cu colegii fiziokinetoterapeuţi, ce are şi n-are voie să facă, cum ar trebui să fie un specialist în kinetoterapie, m-am gândit să pornim o dezbatere la nivelul nostru de studenţi, cum vedem noi kinetotrapia astăzi, în principal la noi în ţară, ce modalităţi avem să ne perfecţionăm şi să ne facem remarcaţi. O serie de întrebări ne frământă, oare cum am putea să luăm noi atitudine, tu ca student cum să dovedeşti că ai un potenţial în acest domeniu.
Bineînţeles, această problemă este una profundă cu ramificaţii multiple. Suntem o generaţie lovită din plin de criza financiară, pornim la un drum cu un handicap pronunţat (sistemul Bologna). Cu schimbarea aceasta în organizarea învăţământului superior ar fi trebuit să se modifice şi mentalitatea, atitudinea studenţilor faţă de modul şi procesul de studiu. Se pune un accent important pe studiul independent, cu cărţi cumpărate, scoase de la bibliotecă, cu internet, mai pe scurt eşti liber să culegi informaţii şi să înveţi totul de unul singur. Vă întreb, care mai este rolul şcolii în acest demeres? Nimeni nu aşteaptă să ni se bage cărţi pe gât, dar aşteptăm să avem posibilitatea de a demonstra că noi chiar vrem să învăţăm. Facem parte dintr-o arie unde practica înseamnă 90% din meserie. Soluţia să ajungi la acest procentaj este să faci voluntariat, dacă ai posibilitatea, în rest nicio şansă să aduni experienţă. Bătaia de joc e în plină forţă pe piaţa muncii, sunt excepţii ca peste tot, dar şansele ca să-ţi găseşti un loc de muncă în domeniu sunt la o cotă minimă, din păcate orice efort depus în studenţie nu asigură nicidecum că vei reuşi să-ţi aplici cunoştinţele undeva. Practic ai interzis să faci un bine. Cunosc caz unde un student licenţiat s-a prezantat la o ofertă de muncă, sezonier, nu i s-a cerut niciun act cu care să justifice că e absolventul unei facultăţi, se întâmple în zilele noastre. Nu mi se pare normal ca după ce termini o facultate trebuie să dispari în străinătate ca să obţii ceva. Nu-i firesc să baţi din uşă în uşă ca un colduş după locuri de muncă, deşi asta vom face cu toţii. Cu siguranţă mulţi ar găsi aici contraargumente, o singură întrebare aş avea, câţi din absolvenţii anilor trecuţi cu Bologna au reuşit să se angajeze ca şi kinetoterapeuţi, nu mai vorbesc, câţi dintre ei lucrează în ţări străine în domeniu? E inutil să ne îmbătăm cu apă rece şi să acoperim realitatea cu speranţe că într-o zi…aşa o să fie, într-o zi. Fără să ne gândim prea mult, vorbim de o industrie în care fiecare investeşte, dar de câştigat nu ştiu cine câştigă şi cât. Apropo, tot se fac dezbateri între kinetoterapeuţi-fiziokinetoterapeuţi, ce rost are? În fond toţi înotăm în acceaşi apă murdară, diferenţele sunt de orgolii, nici ei, nici noi nu suntem mai fericiţi, discutăm doar de ultimele trei generaţii. Avem, cunoaştem colegi mai mari care au reuşit cu succes să se impună, dar nimănui nu i se pare bătător la ochi că ultimele generaţii sunt ca frunzele în vânt? Nu cătuăm vinovaţi pentru că vina se împarte, ne deranjează că nu se iau măsuri. Aşa cum este, aşa mergem bine sau rău, indiferent cum, fiecare îşi urmăreşte propriul scop, dăm impresia că ne facem datoria. E deranjant că nu apar teme, discuţii pe bloguri, pe forumul de kineto despre viitorul kinetoterapiei care totuşi suntem noi. Suntem lăsaţi în durerea noastră, suferim încet şi ne resemnăm cu ceea ce se întâmplă. Zilele astea am avut ocazia să particip la o competiţie organizată de Motivation România, cu bucurie am constat şi am observat pe chipul colegilor mei din anul III dăruirea, interesul, seriozotatea şi chiar profesionalismul la nivelul lor, în abordarea kinetoterapiei. Se putea observa că ei sunt 100% pregătiţi să devină specialişti, felicitări pe această cale, dar din păcate nici lor nimeni nu va asigura un viitor, nici măcar ceţos. Cine crede că avem toţi loc sub soare, se înşală, trăim într-o lume animalică unde scapă cine poate, însă la noi în ţară nu se respectă aceeaşi lege. Scapi dacă eşti jucător suficient de bun şi dacă poţi vinde nimicul pe bani şi să prosteşti oamenii care au o rază de lumină prin tine.
Sunt convins că nimeni nu aşteaptă să i se dea ceva în mână, nici loc de muncă, nici ştiinţă, dorim să avem doar şansa, nimic mai mult ca să demonstrăm că deşi nu suntem pregătiţi încă dar suntem deschişi să devenim kinetoterapeuţi.
Reţeta de a deveni kinetoterapeut: pregătirea profesională+limbi străine+voluntariat+străinătate şi conceptul “omul sfinţeşte locul” .
Să pornim dezbaterea pornind de la orice idee de mai sus.
Ce aşteptări aveţi voi de la masterat?
Un singur lucru: reţeta e valabilă numai daca vrei sa-ţi îmbunataţeşti cunoştinţele şi sa lucrezi pe bani mai buni şi, DA, E FIRESC SĂ BAŢI LA UŞI, NU CA UN COLDUŞ, CI CA UN OM CARE ÎŞI CAUTĂ UN LOC DE MUNCĂ. DECI DACA BAŢI LA UŞI, CSABI, NU ESTI COLDUŞ.
Oameni buni, pregătiţi-vă, învăţaţi limbi străine ca să puteţi citi tot ce e nou în domeniu şi bateţi la uşi cu îndârjire. Ce naiba, nu e clar că aşa e peste tot? Nu mai e ca pe vremea lui Ceauşescu, cand se primea repartiţie. Termini facultatea şi trebuie să te înscrii undeva la un concurs pentru un loc de muncă. Eşti proaspăt absolvent, nu poţi aştepta altceva. Nimeni nu-ţi poate promite rezultate. Asta e realitatea. Face it! Cine se pregăteşte bine şi respectă reţeta, ajunge cineva. Nu e nimeni vinovat că nu se găsesc locuri de muncă la fiecare colţ de stradă. Viitorul studentului care vrea să facă o carieră în branşă e să se pregătească, să stea în biblioteci, să citească saituri de specialitate, să facă voluntariat şi să bată la uşi. Punct. Nu se poate altfel. N-am văzut pe nimeni să fi reuşit în alt mod, sau poate că astea sunt limitele mele…
Ai mare dreptate Csabi, suntem din pacate pe sistemul Bolognea,si mai nimeni nu face nimic sa ne ajute in aceasta privinta.Noroc,cu posibiliatile de a face voluntariat in unele centre,spital de recuperare si a unor profesori care ne sustin si sunt alaturi de noi cu sfaturi si materiale in domeniu…..Se merge pe sistemul de informatii teoretice cu sacul,daca ramai cu ceva bine….daca nu treaba ta! e un haos total actualmente in domeniul de kineto,dupa parerea mea…..sincer ma asteptam la cu totul altceva mai ales cum zici si tu la masterat,dar….ce putem face?totul e “limpede” si se merge mai departe!?
Dragi colegi masteranzi
Sunt dintre cei care lucreaza in aceasta profesie , ca practician de 37 de ani !!
Stiu multe secrete a meseriei, dar nu cred ca in perioada mea altii mi-au rezolvat problemele .
Eu m-am inscris la cocurs pe posturi , la Baile 1 Mai la SBC in 1978, eu am intrat pe post , Am inceput sa studiez zi de zii foile de observatie ( doar sa descifrez diagnostice , obiective si indiatii contraindicatii ) am muncit cu cazuistica repartizata , am discutat zi de zii cu medicii de sectie ,si cu cei care erau mai isteti in domeniu .
Am confruntat totdeauna cele aflate cu cele scrise si in diferite carti , Nu exista internet inca la noi !!!!
Am facut desene, conspecte etc ! Dar toate aceste si pe langa o familie si doi copii !!!
Maturizarea e un lucru in viata ..trebuie sa stiu ce vreau de la mine si de la viata !?!?
Am solicitat dupa aceea schimb de experienta la Bucuresti , la sectia dr Robanescu , mai apoi la Spitalul Brancovenesc ( traumatologie)la dr Radulecu, dr Antonescu, Foisor de Foc , sau la Spitalul municipal la Dr J Kiss, Robos, T Sbenghe, Stoia Sectia reumatologie , si multi altii .
Am mers pe banii mei si cu concediu fara salar !( facand schimb cu sotia )
Am prezentat lucrari care au fost premiate la DEZNA , Moneasa, OradeaBucuresti etc
Asa ca cine vrea nu Bolognea este necazul ci interesul si prezenta la diferite cursuri , activitati sau chiar voluntariatul .
Totul depinde de om si colaborarea , initiativa , dorinta, si relatiile sale in domeniu .
Asa Te faci practician si nu direct doctor ( cum vor ctualmente toti absolventii !) in profesie
Sper sa va incurajeze aceste cuvinte , mai ales ca noi am avut cu totul alte discipline , mult am invatat pin studiu individual si prin autoperfectionare .
Un curs de elctro ca lumea am facut in anii 1993 in Szeged la un project La Tulip , la fel si o evaluare in KT ca lumea tot acolo am auzit pana au aparut si la noi primele carti , traduceri ale lui Dl T Sbenghe .
Hai cine vrea sa invete poate indiferent ce prevede Bolognea !!
Cate demonstratii practice a-ti organizat voi studentii si voi materanzii la care a-ti invitat profesorii vostrii sa asiste .
Sau cate simpozioane a-ti initiat la nivel de studenti sau masteranzi !
Mai de mult erau si congrese a studentilor in KT si a ajuns la nr 4 sau 5 .( Bacau, Oradea, Iasi, Timisoara stiu sigur ca au facut si am coordonat lucrari a studentilor. Acuma Nu reusim sa ducem la bun sfarsit o lucrare de licenta sau una de dissertatie .
Oare de ce ?/
Hai sa disecam .
Poate vom reusii sa ne apropiem si mai mult de adevar .
Copilul care Nu plange , nu este auzit de parinti .
Eu tin cu profesia mult dar nu-mi place cand ne plangem doar de scoala , de cursuri de bolognea etc si nu spunem nimic de actiunile personale ale noastre.
Nu spun ca nu stiu cativa dintre voi , cum activati in spitale si la alte unitati .
Continuati siindrazniti mai mult , dar fara suparare daca ……..OK OK !
Poate gresesc , .
Noi am facute in tineretea mea si asa ceva .
Va doresc succes pe mai departe in KT .
Zoltan P.
aflandu-ma si eu in aria discutiei voi exprima cateva idei, fiind inca studenta, dar nu pt mult timp..ce repede trec 3 ani. intr-adevar, suntem sub influenta unui sistem ce nu ne ofera posibilitatea de a aprofunda mai mult pt ca unii nu stiu pe ce cai se se imparta. kinetoterapia este o meserie ce nu se invata numai din carti, o stim cu totii, iar la o varsta la care viata iti ofera mai multe pasiuni, mai multe dorinte de indeplinit, e f greu sa duci pana la capat, intr-un confort moral , psihic, bun, in cei 3 anisori. eu am inceput sa fac voluntariat dupa primul an, unde chiar am vazut ca am sa-mi duc studiul intr-un mediu f antrenant, adica practic. cand a venit anul 2, ma duceam de 2 ori pe sapt, la institutul national de recuperare (bucuresti), unde stateam cat sta un angajat de acolo. eu impreuna cu o colega din 19 intrati pe acest drum. ceilalti erau destul de surprinsi cum de putem sa stam chiar si pana la 9 seara acolo. am putut, asa am dus-o tot anul 2. a venit vacanta dintre anul 2 si 3. iar in fiecare zi acolo imi duceam activitatea, aproape fara sa obosesc pt ca nu vedeam cand trece timpul. acum in anul 3, constat ca a devenit o dependenta de acel spital, am intrat intr-un ritm din care abea de 1 sapt si putin am reusit sa ies pt ca mi-am dat seama ca trebuie sa ma ocup putin si de partea teoretica, atat pt licenta cat si pt cunostintele mele ce poate pana acum ar fi trebuit sa fie mai vaste (pe domeniul teoretic). mi-am pus intrebarea de ce fac asta, de ce nu-mi acord mai mult timp pt mine, pt dezvoltare pe alte laturi (fiecare are si alte pasiuni). nu stiu sau nu stiam sa-mi raspund. acum cred ca am aflat. pt ca fiecare dintre noi au o cantitate de energie ce poate fi focalizata doar pe anumite domenii, laturi ale vietii. si o faci cu cea mai mare usurinta pt ca stii sa te dedici (sau te dedici poate si fara sa stii, dar intr-o zi iti vei raspunde ). acum ca ma simt ca am ajuns la un nivel de experienta practica satisfacator- adica suficient cat sa pot avea mai multa incredere in mine, ma intreb oare daca aceata calitate va fi totusi materializata in ceva concret dupa ce termin facultatea. evident ca nu si stiu asta, dar nu cred ca deocamdata vad asta ca o tragedie. stiu ca imi voi duce urmatorii ani intr-un voluntariat ambitios in care sper sa conduc cu aceeasi satisfactie cu care am incercat sa o fac si pana acum. totul depinde de ce asteptari am de la viata sau mai degraba de la aceasta profesie. traiesc pe principiul ca lucrurile pretioase nu se ating cu usurinta asa ca voi munci sa-mi permit sa cumpar “obiectul pretios”. nu vreau sa sune totul ca o poveste fantastica sau plina de fantezie, inocenta, naivitate, vreau sa incurajez si ceilalti colegi de-ai mei care stiu ca au poate si o mai mare dedicatie ca mine pt aceasta meserie. pt toti poate exista o sansa. pornind pe un picior drept la drum, pe usa visului implinit tot cu piciorul drept vei intra, insa drumul , ca orice drum…poate fi mai lung decat te astepti, important e sa ti pasul constant, piciorul drept! va doresc mult succes tuturor! suntem cu totii impreuna!
Multumesc Ruxandra ,
E o gandire sanatoasa si mi se pare logica si de viitor .
Iti doresc toate cele bune si sa ajungi si la ##obiectul pretios ##.
ZP
ANUNT IMPORTANT
Buna ziua
tuturor ,
Incepad din aceasta luna ( ianuarie 2010 ), ar fii bine sa va pregatiti pentru a finaliza lucrarile pe care v-ati ales cu conducatorii stiintifici cei care absolva studiile de licenta si studiile masterale .
In aceeasi ordine de idee va anunti pe aceasta cale ca se va organiza in acest an si o SESIUNE Stiintifica a STUDENTILOR ( studii DE licenta si masterale ), la Oradea , la care ar fii ft. b. sa va inscrieti cu cate o parte din lucrarile voastre si sa prezentati ideile principale a studiilor efectuate!!
Secretarul cu Activitatea Stiintifica pe facultate FEFS d-l conf univ dr Petre Marcutiu , a venit cu aceasta initiativa si m-a rugat sa ma ocup de cei de la specializarea Kinetoterapie si motricitate speciala , ( licenta si masterat).
E o ocazie in plus de a va initia in a prezenta o lucrare , ve-ti avea in CV deja o activitate stiintifica in plus , si cu aceeasta ocazie sunt invitati si alti studenti din tara sau poate si din strainatate asa ca faceti si legaturi , relatii noi profesionale si colegiale.
.
Vin cu rugamintea , sa organizam o intalnire in cursul saptamanii viitoare ( daca se poate chiar Vineri data de 15 ianurie la orele 14,30 sau 15, cu studentii de la kineto cei din anul III si care toti cei sunt interesati , si sa facem si primele demersuri priviind organizarea .
Hai sa crestem calitatea studentului si prin aceste actiuni stiintifice .
O saptamana buna va doresc
conf.univ. dr. Zoltan Pasztay
Domnule profesor, numai veşti bune, ne bucurăm să auzim asta. Sperăm să fie cât mai mulţi studenţi cei care vor participa cu lucrări şi se vor implica în organizarea acestei sesiuni. Pe de altă parte, mult succes colegilor noştri în anii terminali.
Sunt in an terminal, am 34 de ani (sper ca asta nu va fi o problema pentru colegii mai tineri , studenti ) si mi-am dorit mereu sa lucrez in domeniul medical. Adevarat , nu sistemul de invatamant este problema. Am colegi studenti care nu stiu inca unde e asezat humerusul sau localizarea nervului sciatic ( si vorbesc aici de studenti la specializarea Musculatie sau in an terminal la KT ). E usor sa dai vina pe sistem, sau pe lipsa unor simpozioane care sa ajute studentul sa intre mai profund in domeniul pe care l-a ales. Studiul individual, autodidactica sunt si vor ramane mereu principalele cai de a deveni un bun specialist. Indiferent de domeniu.Nu trebuie sa te astepti ca imediat dupa terminarea facultatii sa devii un kinetoterapeut bun.Asta necesita o perioada mai lunga de timp, de perseverenta, de interes, de citit alte carti si articole noi. Invatati, invatati, invatati… si chiar daca va fi nevoie sa plecam o perioada asta nu e un lucru rau, dimpotriva. Ne putem intoarce inapoi si sa aducem un aer de prospetime in domeniul kinetoterapiei. Toti marii specialisti romani au fost si in strainatate sau macar in colaborare cu specialisti straini. Bafta tuturor.
salut Antoniu,
sunt si eu student in Cluj , si mi-ar face placere sa stam la un ceai si sa te rog sa-mi explici si mie cum sta treaba cu documentatia in Germania (oricand ai tu timp). aceasta e adresa mea de email : gutyser@yahoo.com. mersi mult si long life in Germany !
Salut, ai perfectă dreptate, nimeni nu zice că nu-i aşa. Totuşi, am curajul să spun că sistemul e de vină, sistemul care suntem noi, oamenii, cei care facem parte din el. Sunt de acord cu tine, dacă eşti în anii terminali şi nu ţi-ai dat seama că trebuie să fii autodidact e grav, clar. Cu plecatul în străinătate? Doamne ajută să plecăm, cei care dorim, dar să şi lucrăm în domeniu. Şi te întreb, studenţii care nu ştiu unde-i humerusul sau traseul nervului sciatic, ei sunt de vină pentru asta? Oare? Eu n-aş crede, dacă tot vorbim de perseverenţă şi interes, din partea cui? De ce nu se face selecţie “naturală”?
Mersi pentru comentariu, te mai aşteptăm. Viitorul ţi-l faci tu, cu mâna ta. Aşa se zice. E limpede.
Antoniu , Ok sunt in asentimentul tau
Asa este in mare parte . Trebuie sa ai si peste 30 de ani sa gandesti asa !
Multi inca in studentie si chiar si la cursurile masterale , sunt departe de aceste idei ale tale impartasite de marea majoritate si a cadrelor .
Treptat se poate obtine calificativul bun care este aproximativ nota 75 , nota 100 este cand vei fii foarte bun si ai cel putin 25 de cazuri posttraumatice si chiar 10 neurologice de pediatrie sau adulti care TE fac OM !!
Nu de aceea am dat aceste exemple ca si domenii ca practic si predau ci ca asa spun cei de afara !!
In rest si in fond multi fac facultatea pentru ei si nu pentru pacienti.!
inca ceva , cine in conditii mai grele,cum sunt cele din tara reuseste, in strainatate e floare la ureche ori si unde .
Acum aveti si legea kinetoterapiei .
Vom fii in ordine numai ca , va trebuii cursuri de specializare ingusta pe …. altfel nu va functiona sistemul .
Deocamdata avem doar o singura aociatie de specialiatate aprobata cea de Vojta , trebuie sa demaram si pe Bobath, Mc Kenzi Maitlad, Kineziotaping Stretching, Pe NTD pediatrie, Stroke /Avc . etc etc ,
Deci studiati , investiti , sa culegeti roadele treptat ( vezi doctoratele )
Felicitari si vedeti pe cine alegeti in viitor sa va reprezinte in forurile de specialitate ( ca vor venii si noile alegeri locale, orasenesti, judetene , etc .)
Aceasta profesie NU e doar universitara ci ceea a multora care practica si cunosc mai bine ce e acolo la munca de jos !!
Numai succese cu sanatate multa la toti
ZP
Incercati si aceasta >>>>
adresa de PT , eng/ro
PT in Motion
Physical Therapy /Terapie Fizică
(Pediatric & Adult) (Pediatric & Adult)
Pingback: 2010 in review | KINETOTERAPIE 3 ORADEA
Buna ziua tuturor.Sunt student anul 2 la Kinetoterapie, si am aruncat si eu vorba uni cadru merdical din Spitalul de Recuperare cum ca as dori sa fac un voluntariat sa vad si eu cum fac specialistii “treaba” si poate sa arunc un ochi pe foile de observatie ..pentru cultura mea.. Raspuns? .. pai nu prea se poate deoarece trebuie sa exista un contract de genu, ca nu oricine poate face asta, pt ca la un control in spital din partea … trebuie sa existe niste foi ca ce caut eu acolo si ce statut am ..birocratie birocratie..si acuma va intreb pe cei experimentati…noi…tinerii cum facem…sa “luptam” sa prindem o sansa cand ni se taie craca de sub picior cu “actele” .
Salut. Cum să faci? Simplu. Luptă în continuare. E o vorbă, dacă eşti dat afară pe uşă, intri pe gem şi tot aşa. Nu neapărat am experienţă mai multă, dar fii optimist şi fă 3 paşi.
1. Vorbeşte cu un cadru didactic de la facultate despre voluntariatul tău, sigur te va ajuta şi te va aprecia.
2. Vorbeşti cu directorul medical de la Spitalul de Recuperare Medicală Băile Felix şi îi povesteşti despre intenţia ta, sigur te va înţelege.
3. Vei depune o cerere la secretariatul spitalului, care până la urmă va fi semnată de managerul unităţii, sigur va fi de acord.
Apoi poţi începe liniştit, legal, acoperit. Baftă şi felicitări.
buna….sunt noua pe acest site si am si eu o intrebare si chiar as vrea raspuns…eu sunt inca la liceu, mai precis sunt in ultimul an de liceu si sunt destul de indecisa in privinta alegerii unei facultati care sa fie cat de cat de viitor, de aceea m-am gandit ca kinetoterapia este potrivita pt. mine, dar sunt curioasa daca este o profesie cautata. Din cate am citit multi studenti sunt in impas in cautarea unui loc de munca in acest domeniu si nu as vrea sa ajung in aceeasi situatie. Crede-ti ca daca aleg acest domeniu voi avea de pierdut sau de castigat?
Dragă Deea, este o meserie căutată, inclusiv în România, însă nu e plătită la noi. Ai face o alegere foarte bună, recompensa profesională e un factor hotărâtor în această meserie, poate mai accentuată decât în alte domenii. Cu toate acestea este greu să găseşti un loc de muncă datorită situaţiei economico-politice etc., dar nu numai cu kineto e aşa acum. Mulţi absolvenţi se zbat pentru un job fie medici, kinetoterapeuţi, psihologi şi aşa mai departe. Kinetoterapia e o şansă ca să pleci în străinătate şi să-ţi construieşti un rost acolo, dacă te bazezi pe România îţi va fi foarte greu, însă poţi fi şi o excepţie. You never know. Te mai aşteptăm. Ciao.
multumesc pt raspuns Csabi…oricum ma gandeam ca cel mai bine ar fi sa fac aceasta facultate in special pt ca profesia de kinetoterapeut este foarte cautata in strainatate si in plus de mult ma bate gandul sa plec in strainatate…Multumesc inca o data
Nu ai de ce, Deea, cu mare plăcere. Numai succese.
buna .fac parte din promotia 3+2 adica 3 ani facultate si 2 ani master.as vrea sa stiu daca ma pot angaja fara master in domeniu si care ar fi opttiunile?ms
as dori un raspuns sigur.multumesc
Bună ziua, Adelina. Din nou spun că un răspuns exact, cum ai dori, ţi-ar putea da un cadru didactic sau un manager de spital etc. Dar România este de fapt un răspuns, se poate. Am cunoştinţe cu licenţă care lucrează în spa-uri, hoteluri etc. Numai bine.
multumesc mult.
buna ziua.as vrea sa stiu daca dupa ce termin postliceala cu aceasta calificare asistent bkft pot sa urmez apoi alte cursuri?nu as vrea sa raman la stagiu de asistenta.
Bună ziua, Anna. Poţi, nimeni nu te opreşte să te înscrii la cursuri de formare profesională în diferite domenii de recuperare (vezi cursurile organizate de familia Pasztay sau cele de la APK Muntenia etc.). În mod normal orice cadru medical, paramedical are dreptul, cred, să urmeze cursuri de specialitate, mai ales că se plătesc, depinde şi de organizatori. Mult succes.
Buna ziua tuturor..am decis sa imi las si eu of`ul, daca mi se permite
. sunt un produs al facultatii de educatie fizica si sport, sectia kineto din cluj, absolvent in anul 2009. in timpul facultatii a trebuit sa lucrez pentru a ma intretine..si stiind care imi sunt sansele in domeniu, timp de doi ani am continuat sa lucrez. am revenit cu picioarele pe pamant la inceputul acestui an..si rau am facut. m`am angajat ca si kinetoterapeut in maramures, la un spital de recuperare..conditii? 0 – zero..3 biciclete din care 2 stricate, bastoane (bete de salcie) vreo 6 bucati, o cusca, o saltea, un stepper, greutati (sticle de 0.5l, 2l umplute cu apa), etc – media pacientilor pe zi? peste 30 in 7h 
salar? putin peste 500ron (deh, sunt debutant). asadar..ma gandesc foarte serios sa plec la inceputul anului viitor. impartaseste cineva aceeasi idee? cunoasteti cazuri/locatii/agentii/clinici? va multumesc pentru timpul acordat..si sa auzim de bine
Salut, Andrei, bine ai venit. Ţi se permite, bineînţeles. Din comentariul tău îmi dau seama că eşti un om dezamăgit de ţara asta, cum suntem foarte mulţi kinetoterapeuţi debutanţi. Te înţeleg şi cam ştiu ce simţi, e foarte greu să nu fii dezamăgit de situaţie când în studenţie probabil te-ai implicat şi ai pus suflet, iar acum rezultatele nu prea se văd. Un optimist ţi-ar spune să te bucuri că ai găsit un loc de muncă în domeniu, un pesimist te-ar plânge de milă, iar un realist te-ar sfătui să-ţi faci dosarul pentru o ţară străină. Eu-s de acord cu acel realist. Din păcate ceaţa din jurul nostru ne complică existenţa, vezi domeniul de licenţă, diferenţa de diplome între kineto la educaţie fizică şi balneo-kineto de la medicină, cunoşti povestea, etc.(Sunt pregătit să ne contrazică cineva şi să ne spună că generaţia noastră tot se plânge şi nu e mulţumită etc.) Ar fi bine să te gândeşti la o ţară şi să te interesezi ce aşteptări au, ăsta ar fi primul pas. Italia, de exemplu, nu acceptă kinetoterapeuţi cu domeniul de licenţă educaţie fizică şi sport, în Franţa, suntem destul de bine primiţi, dar nu există o reţetă anume pe care trebuie s-o respecţi. Sunt diferenţe de la clinici la clinici, de la judeţe la judeţe, cum ar veni. Important să-ţi aduni toate actele şi să le traduci. Să-ţi faci un CV şi să cauţi pe internet clinici, spitale, centre. Ele în general au site şi acolo apar posturi vacante. Le trimiţi pe adresa lor de mail şi aştepţi, speri. Fiecare îşi cunoaşte situaţia, visele etc., sfatul meu colegial e să încerci să pleci afară. Citeşte blogul http://www.valentinserac.wordpress.com acolo intră mulţi kinetoterapeuţi care lucrează în străinătate. Vei găsi multe răspunsuri la întrebările tale.
SI in Germania se accepta. Intri in categoria fizioterapeutilor. Am fost invitat la un interviu si daca totul decurge bine voi lucra la o clinica nou construita. Dar trebuie sa mergi in tara spre care vrei sa te indrepti si sa aplici. Foarte important sa cunosti limba. Cel putin la nivel conversational. Daca va intereseaza voi posta si rezultatul interviului. Numai bine tuturor.
Felicitări! Astfel de poveşti de succes vrem să auzim şi ne face bucuroşi pentru că se confirmă din nou că se poate! Multă baftă la interviu şi te aşteptăm să ne spui cum au decurs lucrurile. Absolut, trebuie să cunoşti cât de cât limba ţării spre care te îndrepţi, nici nu se pune problema altfel.
M-a intrigat f tare postarea unui practician de kinetoterapie care spunea ca nu ar trebui sa ne plangem asa mult si ca prin munca reusesti sa perseverezi..sa va explic cum “nu” sta treaba.
Am facut facultatea de kinetoterapie..bineinteles cu voluntariate mai peste tot inclusiv la Institul de Recuperare…unde dupa 1 an de zile si speranta ca “poate” se deblocheaza posturile am renuntat. De ce? Pentru ca examenul a fost in secret..si normal persoana care a avut pilele potrivite a intrat..eu nu.. Si nu m-am dat batuta..am depus cv-ul pe internet..si m-am angajat la o clinica particulara din buc.
Dupa a 2a luna au inceput sa nu-mi mai dea banii promisi..si nici despre incheierea unui contract nu se putea aduce vorba…si am plecat..(3 mil intr-o luna chiar mi se pare nesimtire).
Inca nu am renuntat..sunt angajata in prezent la una dintre marile clinici private..insa la call-center..cu speranta ca intr-o zi……mda..(a trecut si aici 1 an)
Incerc acum varianta cu plecatul din tara..si as vrea tare mult sa nu fiu dezamagita..
Dragă Maria, pe vremea acelui practician care te-a “supărat” probabil lucrurile stăteau total diferit. Fără să exagerez cred că suntem sute de terapeuţi care ne zbatem să ajungem undeva sau cel puţin să lucrăm în domeniu. Repet, în România nu se pune preţ pe kinetoterapie, iar clişeul “omul face orice pentru sănătate”, nu ştiu în ce măsură e valabilă, face poate orice, dar nu ar plăti pentru kinetoterapie. Sună materialist, dar asta e. Cu locurile de muncă din sectorul de stat, nici nu are sens să discutăm. De nenumărate ori am fost întrebat “Dar nu ai fost la concurs? Nu ai ştiut că e post?”, bineînţeles la o lună cel puţin după ce s-a ocupat funcţia respectivă, deci no comment. Nu e o regulă generală, dar să nu uităm că trăim aici. Trebuie să ne orientăm după legea individualităţii, fiecare luptă pe cont propriu ca să se realizeze. O şansă reprezintă ţările străine, unde mulţi colegi de breaslă îşi desfăşoară activitatea cu mult succes. Însă, recunosc, e foarte greu să pleci, dar nu-i imposibil. Nu trebuie să renunţi, cu siguranţă vei reuşi să-ţi găseşti locul de muncă visat şi viaţa ta se va schimba. Avem exemple, şi aici pe blog, terapeuţi care câştigă bine în Franţa, Italia, Canada, SUA etc. Te mai aşteptăm!
Numai bine.
Buna seara..asadar..sa “traim bine”, nu?
Maria, depinde foarte mult si de noroc..am “n” colegi intrati pe la te miri ce clinici din pura intamplare. unii din ei chiar sunati de 2-3 ori de clinica sa mearga la interviu (si ei cu 0 experienta, ca sa vezi:) ). altii erau “in zona” cand s-a eliberat post de kineto..gen “vrei post de kineto? ca pleaca cineva de la noi”…etc etc. sunt multe exemple..depinde. una peste alta…eu azi am avut vreo 40 de pacienti..de la PSH pana la fractura de coloana cu 6 suruburi prinse de ea..in 7h de lucru 
…asa e in spitalele din .ro…forta de munca tuturor si o seara placuta.
Trist. Uşor am derapat spre aspecte negative, mai bine zis realiste. Îmi pare rău pentru toţi colegii care se “chinuie” să facă faţă greutăţilor din kinetoterapie şi din sistemul sanitar de la noi. Încă un sfat pentru cei care îşi caută de lucru: sunaţi la secretariatele spitalelor şi cereţi o legătură cu resursele umane. De acolo veţi putea afla dacă sunt posturi vacante în unitatea respectivă, despre concursuri etc. Dacă depuneţi cerere şi un CV sunt obligaţi să vă anunţe când se scot posturi la concurs. Multă baftă tuturor. Nu ne vom lăsa bătuţi oricât şi-ar dori unii sau s-ar bucura.
Am promis ca vin cu un post referitor la rezultatul interviului. Am fost , am discutat. Practic au dorit sa ma cunoasca, sa -mi arate centrul. Ceea ce am vazut acolo m-a lasat cu gura cascata. La propriu. Din pacate, si ma doare sa spun asta, in Romania nu vom vedea asa ceva prea curand. Camere separate pentru afectiunile mai grave. Dorindu-se o intimitate necesara unei concentrari optime din partea pacientului. O sala cu aparatura de ultima ora pentru afectiunile cu un grad scazut al gravitatii. Mi s-au pus la dispozitie nr. de telefon pentru a ma interesa daca pot lucra pe baza diplomei obtinute in Romania. Foarte amabili, foarte saritori. Clinica este in contructie cu termen de finalizare pana in ianuarie. Daca totul este in regula , ma refer la acte, voi lucra din ianuarie la o clinica foarte mare. Vom fi pe putini 8 fizioterapeuti. Va tin la curent cu ceea ce aflu zilele urmatoare. Pentru cei care doresc sa vina in Germania vor avea sansa sa afle lucruri reale despre cum se poate lucra ca fizioterapeut pe baza licentei obtinute in Romania. Fara povesti false oferite de unii care doar doresc sa-si dea importanta. Pentru cei care ramanti in tara, nu disperati. Lucrati si in particular. Pana la urma se va rezolva. Doar noi putem face asta . Prin perseveranta putem arata pacientilor nostrii importanta actului recuperator de dupa operatie, accident ..s.a.m.d.
Felicitări, Antoniu. Comentariul tău a venit în momentul potrivit, ca o gură de aer. Atmosfera a început să fie gri aici şi iată ne-ai adus o brumă de veselie. Îţi mulţumim. Ne închipuim cum poate fi. Îţi dorim mult succes la locul nou de muncă, să ne ţii la curent. Recent m-am întors din Franţa, am vizitat un spital de recuperare şi am rămas, şi eu, cu aceeaşi impresie. Să ne auzim cu bine. Salut.
Felicitari si din partea mea, Antoniu…ma gandesc ca daca termenul de finalizare e in ianuarie, inseamna ca atunci se va termina (nu ca la altii). Iti doresc mult succes, sa rezolvi toate actele si sa fie bine. Cum zicea si Csabi, e o gura de oxigen. parca altfel ma duc la lucru, daca am citit asta de dimineata
). Antoniu, daca nu te deranjeaza..pana acum unde ai lucrat la noi? si in ce an ai terminat?
In tara nu am lucrat in domeniu. Am facut practica , 3 ani, la Spitalul de Recuperare din Cluj Napoca. Am 35 de ani. Am terminat facultatea ( a doua facultate inceputa , prima am intrerupt-o datorita sistemului corupt din tara in care se permite existenta unor facultati neacreditate) in 2010. Aici , ca si in alte tari, se cauta si fara experienta la un loc de munca din domeniu. Te invata ei. Important e sa vrei. Nu conteaza varsta , important e ce spui si cum te prezinti la interviu. Inainte sa ma cheme mi-au vazut CV-ul si le-au placut ce au citit acolo. Poate te va mira , ca pe multi altii, ca fara experienta pot lucra in Germania la o clinica mare. Totul e sa vrei si sa nu renunti. De aceea am postat scurta mea istorioara. Din dorinta de a arata colegilor mei mai tineri ca se poate. Doar sa nu-ti fie teama sa incerci. Si lasati la o parte ideea ca a fi roman e o rusine in Europa. Nu va luati dupa stirile de la TV. Cei care spun ca din cauza asta nu reusesc, se folosesc pt a-si ascunde incapacitatea de a se descurca . Bafta si sper ca nu v-am plictisit. Va tin la curent cand aflu , concret, cum e primita diploma noastra, aici.
Îţi mulţumim, Antoniu. Eşti un exemplu de succes. Da, occidentalii sunt deschişi şi pun accent pe calităţile umane (ambiţie, voinţă, dăruire etc.), chiar dacă nu ai experienţă. Ştim foarte bine că în kinetoterapie experienţa te ajută să devii cât mai priceput, adică ani mulţi de muncă, sute de pacienţi şi patologii diverse, însă dacă treci prin toate astea mecanic şi fără suflet, nu cred că poţi ajunge un adevărat profesionist vreodată. În străinătate contează cum eşti ca om, nu câţi ani ai lucrat înainte, cum e la noi. Felicitări!
Am promis mai demult ca vin cu informatii reale si documentate in legatura cu posibilitatea practicarii profesiei noastre in Germania. Pentru cei care termina un master in domeniu nu mai e nevoie de o recunoastere a diplomei. In cazul in care faci facultatea si vii in Germania fara master , e nevoie de o practica de 6 luni efectuata intr-o clinica din Germania. Asta e o varianta. A doua: poti sa dai o proba. Daca o treci atunci nu mai e nevoie sa faci practica de care pomeneam mai sus. E foarte important insa sa va interesati la propriul Regierungspräsidium al Landului in care mergeti. De ce? Pentru ca aici fiecare Bundesland (echivalentul judetului la noi, dar mult mai complex) isi are propriile legi. In general sunt la fel dar poate sa difere. Astea sunt date actuale, recente si foarte serioase. Pentru ca m-am interesat singur fara a asculta ce spun altii. Din punctul meu de vedere sa faci 6 luni de practica in Germania e mult mai valoros decat 2 ani de Master in Romania. O spun asta cu parere de rau. Dar e realitatea. Noi putem schimba aceasta realitate. Tu, eu, cel care citeste si se intereseaza de propriul viitor in acest domeniu. In Germania , domeniul nostru, e foarte cautat si foarte bine dezvoltat. Sunt mii (nu exagerez deloc) de locuri de munca disponibile in toata Germania pentru fizioterapeuti/kinetoterapeuti. In Germania suntem inclusi in categoria fizioterapeutilor.
Am citit forumul din scoarta in scoarta, insa nu am gasit un raspuns pentru o situatie in care se gasesc mai multe persoane care ar vrea sa practice acesta meseria (in tara sau in starinatate).
Va rog sa imi spuneti si mie daca se poate profesa doar cu masterul (avand licenta in alt domeniu)-se primeste autorizatia de libera practica pentru master?
Si in afara in special canada daca se echivaleaza diploma (eventual diferente) si se poate practica.
Va multumesc!
Am dat un răspuns cândva pe blogul domnului lect.univ.dr. Serac unde am precizat că un masterat nu ţine loc de o meserie (adică de ciclul de licenţă care te califică într-un anumit domeniu), însă cineva “deştept” a susţinut cu mare convingere că poţi să devii orice cu un masterat, adică după o licenţă în psihologie şi cu un master în kineto nu poţi fii în mod normal kinetoterapeut, însă în ţara Românească este posibil orice. Mă bazez doar pe o gândire sănătoasă, oficial nu ştiu să vă dau un răspuns. Cu un master aveţi, probabil, competenţe limitate într-o sfera anume a recuperării. Sunt masterate care de la bun început precizează ce fel de candidaţi acceptă la o anumită specializare. De exemplu aşa este la Oradea, la Facultatea de Educaţie Fizică cu mastrat la Kinetoterapie în reeducare funcţională pot opta studenţii licenţiaţi în educaţie fizică, kinetoterapie, balneofizio-kinetoterapeuţi, psihopedagogi şi mai sunt câteva categorii…dacă vă interesează le găsiţi în broşura de admitere. Aşa ar trebui să fie şi la alte masterate, adică un kineoterapeut nu ştiu ce ar căuta la un master în istorie, mai mult, cu siguranţă nu ar putea să fie profesor de istorie.