Felicitări tuturor colegilor. Ne vedem peste două săptămâni. Mai jos găsiţi  lista cu numele  masteranzilor în reeducare funcţională.

Rezultate master 2009 kineto

Rezultate master kineto 2009 în urma confirmării locurilor

Acest program e din 2008/2009, doar orientativ ca să vedem ce vom studia, probabil. Îl puteţi descărca de mai jos:

Plan de invatamant master

Acest articol ar putea avea şi un alt titlu, dar simplul cuvânt “ambiţie” este atât de complex ca şi semnificaţie încât include miezul tuturor esenţelor, care construiesc existenţa de acuma a viitorilor studenţi la masterul de kinetoterapie. Probabil mulţi dintre noi şi-au pus întrebarea după ce au terminat cei trei ani: “Şi acum încotro?”. Grea întrebare. M-am săturat să aud “va fi cumva”, deşi parcă ar fi specific nouă şi este aşa adânc băgată această sintagmă în atitudinea noastră încât şi din reflex zici asta, fără să-ţi dai seama că astfel îţi asiguri simplitatea din toate punctele de vedere. Ştim, fiecare vrea să fie cel mai cel, să se ridice şi să fie jupân, nu-i uşor, cunoaştem oameni care au reuşit. Dacă m-ar întreba cineva dacă cred în destin, n-aş putea să-i răspund. Poate n-am experienţă de viaţă suficientă să-mi dau seama că aşa-numita “soartă” ascunde o arie majoritară din viaţa unui om. Oricum cine nu crede în destin înseamnă că nu crede nici în “noroc” şi nici în “ghinion”, este contrar lui Ghiţă al lui Slavici. Mai există o variantă, să fim superficiali şi să nu băgăm în seamă lucrurile care nu se văd, dar poate fi dureroas, distructiv acea mană sufletească cu care ne hrănim zilnic. Şi cum în general ne copleşeşte subiectivismul, ambiţia poate fi trăită cu multă patimă, adică te poate domina, e cazul perfect. Totuşi din perspectiva mea, ambiţia e ca şi curajul la câini. Dacă te naşti cu ea e-n regulă, dacă n-o ai, trebuie să-ţi găseşti o altă calitate pe care o poţi boteza ca fiind “ambiţie”. Latura ambiţiei mai puţin dorită e cea nerozească care te face să te pierzi şi să nu vezi realitatea în care te afli. Uneori tind să cred că sunt lucruri care trebuiesc luate aşa cum sunt sau cine ştie,  n-am ajuns pe culmea ambiţiei? Îndrăznesc să spun că e cel mai apropiat prieten al nostru, doar trebuie să daţi de el sau să vă facă cunoştinţă cineva, poate fi declanşat de un stimul care atinge acea valoare  prag care vă va da puterea să urcaţi, să nu vă uiţaţi înapoi în mod concret că în rest mai tot timpul aruncăm câte un gând spre ce a fost, pentru că suntem oameni, pentru că într-o zi vom fi amintiri. Ar fi interesant un studiu sau o cercetare, cum înteligenţa (un tip de inteligenţă) poate fi cuantificată, oare ambiţia se poate măsura?

Raportat la studenţi, proaspăt absolvenţi, uneori ambiţia ne face să ne revoltăm, să ţinem la principiile noastre care pot fi total greşite, dar suntem prea “mici” că să ne dăm seama. De ce mulţi tineri din ziua de azi nu ascultă vorba oamenilor care au trecut prin viaţă? De ce sfaturile sunt de “n” ori refuzate şi credem că suntem deştepţi? Posibil să fie din cauza ambiţiei. Ca în orice, există ambiţie “bună” şi “proastă”, important e să ştiţi că aveţi de careva, cu timpul se poate dezechilibra spre cea utilă vouă. Dacă ajungeţi să înţelegi că poate fi adevărată măcar pe jumătate teoria aceasta abstractă, înseamnă că sunteţi aproape de vârf, doar că topul poate fi de 597m sau de 8850m, noi alegem nivelul.

http://www.youtube.com/watch?v=pQgG2PuTSqI

Anunţul final legat de această reuniune ştiinţifică îl găsiţi aici:

http://csidss2009.nymphea.ro/

Scleroza multiplă este o boală neurologică invalidantă cu etiologia necunoscută care evoluează în pusee, unele cu remise totale, altele cu progresie continuă, având forme benigne, respectiv forme grave. Principala modificare histopatologică în SM este demielinizarea. Simptomele bolii sunt polimorfe, datorită atingerii tuturor segmentelor sistemului nervos central şi a fibrelor nervoase din sistemul nervos periferic. Distrugerea mielinei şi axonului s-ar datora unui proces inflamator autoimun cu implicaţii imunogenetice, cauza acetuia fiind  necunoscută. Astfel apar deficite motorii cu tulburări de mers şi spasticitate, tulburări de sensibilitate, ataxie, tremurături, tulburări sfincteriene, tulburări de dinamică sexuală, dizartrie, tulburări de deglutiţie şi oculomotricitate şi nu în ultimul rând disfuncţii cognitive datorită apariţiei plăcilor scleroase în emisferele cerebrale.

Unele teorii etiopatogenice clasează SM drept o maladie autoimună datorită efectelor, reacţiilor sistemului imunitar (nespecific, reprezentat prin fagocitoză şi specific prin limfocitele B, T) la diferite antigene şi totodată ca fiind o boală infecţioasă rezultată din acţiunea complexă între factorii declanşatori de mediu, predispoziţia genetică şi activarea aberantă a celulelor sistemului imun. Într-un cuvânt se poate aborda SM ca o boală autoimun-infecţioasă (la baza infecţiei poate sta virusul VEB – Virusul Epstein Barr sau virusul herpetic uman 6(VHU-6) etc.).

Semnele clinice ale SM cuprind o serie de manifestări motorii care se observă la mai mult de 50% din cazuri. Se poate vorbi de un deficit motor de tip pareză sau plegie, de o exarcerbare a reflexelor osteo-tendinoase, de spasticiate, de semnul lui Babinschi sau de o oboseală exagerată. Deficitul motor central poate afecta cele două membre inferioare, un singur membru sau un hemicorp sau toate membrele. Intensitatea disfuncţiilor motorii este variabilă, de la simple senzaţii de greutate a membrului afectat la deficite spastice sau flasce cu instalare bruscă. Spasticitatea are caracter  piramidal, reflexele cutanate abdominale sunt abolite, cele osteo-tendinoase sunt vii.

Mecanismul neuroimunologic în SM are trei etape:

• etapa1- de prezentare a antigenului;
• etapa2- de tarversare de către limfocitele activate prin bariera hematoencefalică;
• etpa3- nevraxială de agresiune imunoinflamatorie axomielică;

 Menage şi colaboratorii (1991) disting trei tipuri de evoluţie a SM:

• forma remitentă
• forma progresivă
• forma remitent-progresivă

Kinetoterapia în SM are patru obiective majore:

• să întreţină şi să sporească sfera mişcării;
• să ajute stabilitatea posturală;
• să prevină contracţiile musculare permanente;
• să menţină şi să încurajeze purtarea propriei greutăţi;

Datorită problemelor de motricitate apar atrofii musculare, retracţii musculo-tendinoase, anchilozarea articulaţiilor însoţit de un proces dureros şi distrofic tendinos şi capsular, stază circulatorie prin apariţie de edeme venoase, limfatice şi escare. Hidroterapia are un aport important în recuperarea bolnavilor cu SM, masajul cu duş subacval are efect trofic şi circulator, diminuează astenia şi oboseala, în rest masajul este contraindicat în spasticitate (înafară de vibromasaj). Hipoterapia oferă o destindere fizică şi psihică, are un aport în reeducarea echilibrului în primul rând iar terapia ocupaţională îi ajută să fie activi în viaţa de zi cu zi.

Bibliografie: Mihancea, P. (2005) “Scleroza Multiplă”- Editura Universităţii din Oradea

Şimleu Silvaniei este un oraş din nord-vestul ţării cu puţin peste 16.000 de locuitori, unde fotbalul este singurul sport poate  cu care se pot mândrii locuitorii urbei. În anii ‘70 şi ‘80 echipa de sub poalele Măgurii a atins un fel de apogeu evoluând pe atunci în “Divizia C”,  echivalent acum cu Liga a III-a. Însă vremurile s-au schimbat, a fost perioadă în care fotbalul a trecut în nefiinţă, jucători de perspectivă au plecat, s-au pierdut, doar terenul de fotbal de pe Partizanilor ne amintea de tribunele pline cu suporteri înfocaţi, prezenţi meci de meci, adevăraţi şimleuani care respirau şi visau fotbal. Neavând alte posibilităţi de a practica sport, generaţii întregi începând din anii 75′ până în  ’95, toţi copii am fost juniori la echipa locală, fotbalul reprezentând singura sursă de a te face remarcat, era oarecum singura cale care te evidenţia dintr-un oraş unde posibilităţile erau limitate. Bineînţeles, mulţi dintre noi ne-am dat seama că mingea nu ne va oferi o prietenie solidă sau poate nu am primit ajutorul necesar de a lupta în continuare şi am abandonat, fiecare orientându-se spre diverse domenii.

Trecând peste vremuri nu tocmai eficiente şi spectaculoase, în 2008 s-a înfiinţat FC SILVANIA ŞIMLEU SILVANIEI cu obiective îndrăzneţe, cu jucători valoroşi care tindeau spre glorie, vroiau să demonstreze că sunt capabili de performanţe şi de succese nemaiîntâlnite pe plaiurile şimleuane. Astfel sezonul 2008-2009 a fost unul pozitiv, au terminat pe locul II din Liga a III-a, în faţa unor echipe precum CFR II CLUJ sau CSM SEBEŞ şi au avut dreptul de a participa la turneul de baraj pentru promovarea în eşalonul secund. Aici echipa şimleuană a învins cu 2-0 pe FC CARACAL şi au trecut şi de CS INEU cu 3-0. Fructul ambiţiei şi dăruirii lor a însemnat cea mai importantă performanţă din istoria fotbalistică a oraşului ardelean, în prezent fiind surpriza ligii a II-a după remiza acasă cu Drobeta Turnu Severin şi tot cu un scor de egalitate în deplasare cu Dacia Mioveni, echipă care în urmă cu două sezoane se bătea în Liga I. FC SILVANIA este singura echipă din cele patru promovate care a rămas neînvinsă de la debutul campionatului, provocând o mare de bucurie tuturor fanilor sălăjeni.

Dacă tot am amintit de jucători de perspectivă, iată unul din ei,  LUPO LORAND CSABA şi un articol din 2004.

http://www.crisana.ro/stiri/sport-2/juniorul-lupo-se-va-pregati-cu-steaua-6378.html

Bravo băieţi, hai Şimleu!

Se zice că tot românul e fotbalist, ce părere aveţi de echipele noastre din Europe League şi Champions League, ce şansă mai are Fc Timişoara, cu ce echipe se va lupta Unirea Urziceni? Avem patru echipe în Liga Europei (CFR CLUJ, STEAUA, FC VASLUI, DINAMO), cine va fi responsabilă cu o surpriza plăcută? Daţi pronosticuri, vă aştept cu păreri şi comentarii.

În broşura de admitere la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport găsiţi şi informaţiile necesare despre admiterea la cele două masterate. Broşura o puteţi descărca de mai jos.

Brosura_Admitere_2009

Ne vedem în octombrie sau la înscriere.

    Învăţăm o limbă străină. Nu e nevoie să mai repetăm de ce, pur şi simplu te îmbogăţeşti ca om, eşti altcineva: un englez, un francez, un spaniol, un italian, un neamţ sau chiar grec ori suedez. Ar fi de preferat ca învăţatul unei limbi să ne devină un  hobby, fiecare zi măcar o oră şi sigur se prinde câte ceva de noi. Nu-i uşor, dar poate fi amuzant, plăcut, se poate transforma într-o obişnuinţă. E nevoie de timp, răbdare şi multă dorinţă, ambiţie şi hotărâre. Dacă sunteţi în regulă cu toate acestea, următorul pas îl găsiţi aici:

www.hallo.ro

www.thefreedictionary.com

www.macmillandictionary.com

Éxito!

Toţi dintre noi cunoaştem, remarcăm persoane, personalităţi care ne fascinează din mai multe motive. Unii recunosc mai greu, fiecare avem măcar un model de la care învăţăm, după care încercăm să croim propriul univres, adică ne străduim să trăim în aşa fel încât să ne satisfacem ideile, dorinţele, aspiraţiile, să ajungem undeva. M-am gândit să vă dau două exemple care au uimit o lume întreagă şi au scris istorie. Nu trebuie să-i cunoşti personal ca să-ţi formezi o părere despre ce fel de oameni sunt ei. Recunosc, sunt flatat de cei doi mari sportivi care au dansat şi  mai joacă pe cea mai înaltă culme a succesului.

Lance, un tip inconfundabil care a câştigat între 1999-2005 şapte ediţii la rând Turul Franţei, THE BOSS care s-a ridicat după o boală gravă, care a pedalat cu aşa hotărâre încât a ajuns să domine el gloria şi nu invers. Sclipirea lui a orbit orice imaginaţie. Forţa, dăruirea, ambiţia, atitudinea de învingător l-au transformat într-o creaţie supraomenească. Ani la rând a fost denumit cel mai bun sportiv de diferite publicaţii, asociaţii, organizaţii, state, ţări, confederaţii, companii. În 2005 s-a decis să se retragă, dar personalitatea lui de veşnic campion l-a chemat înapoi în “viaţă”, şi acum avem plăcerea să-l urmărim la Turul Franţei în echipa Astana. Mii de kilometri au fost marcaţi de hărnicia lui, milioane de pedalări au demonstrat o putere a sârguinţei lui, un pol al darului de fi cel mai bun.

Un alt geniu al sportului este Roger, supranumit şi Swiss Maestro. El este învingătorul întruchipat, un zeu cu trăsături omeneşti. Munca cu îmbinarea talentului poate fi sinonim cu Federer. Tenismanul care a câştigat între 2003-2009 fiecare ediţie a Wimbledonului, între 2004-2008 a spulberat orice adversar la US Open, a dominat patru ani Grand Slamul din Australia, iar în 2009 a nimerit trofeul de la Roland Garros. Un adevărat luptător sub mâna căruia orice minge capătă un aer perfid, orice lovitură a lui este o combinaţie secretă de măiestrie şi strădanie.

Fără să analizăm drumul lor spre genialitate, ştim că şi ei au ajuns la acest prag în urma unei alimentaţii psihice corespunzătoare în primul rând, cu care se hrăneşte orice om. Cu siguranţă au fost împinşi înainte, criticaţi, “loviţi”, ajutaţi, pedepsiţi, aplaudaţi, apreciaţi, admiraţi, aprobaţi, încurajaţi de oameni care au format un zid de inhibiţii ca mai apoi să li se asigure formarea engramei succesului. Orice mişcare, minge cucerită, kilometru parcurs, meci sau etapă câştigată a reprezentat o parte din munca uriaşă depusă şi din talentul exploatat la maxim. O întrebare firească: ce mentalitate, câtă ambiţie, câtă forţă trebuie să ai să poţi trece mai departe, să poţi continua la acelaşi nivel? Şi să nu credem că acolo sus totul e lin şi perfect, sunt supuşi la tentaţii de a abandona, de a renunţa, numai că noi nu vedem partea ondulată a vieţii lor din acest punct de vedere. Am convingerea că orice moment greu din viaţa lor este depăşit din perspectiva principiului “nu mă las!”. De atunci şi până în momentul de acum tot ce s-a întâmplat e istorie. Trăim, ne bucurăm pentru că ştim că se poate, speranţa se reflectă prin “nimic nu-i imposibil, nimic nu-i de neatins”.

Nu e tocmai uşor ca să fii mereu  echilibrat şi calculat. Când poţi să zici că eşti cu adevărat oţelit? Probabil fiecare om simte undeva în adâncul eului clipele extreme care provoacă în acelaşi timp atât furie cât şi disperare mixate cu voinţa de a terece mai departe şi de a demonstra că “pot”. Până la urmă e simplu: “Nu mă las, nu cunosc -nu pot-Probleme? Pe mine mă căutaţi?…Veniţi, vă aşteaptă un forehand sau pedalez, pentru că NU MĂ LAS!”

Masca, paravanul după care ne ascundem nu se întăreşte uşor. E greu de înţeles, uneori credem că suntem suficient de căliţi şi ne bazăm pe proprietăţile materialului dur cu care ne înfăşurăm. Acest costum trebuie să fie din oţel şi poate astfel vom fi şi noi o umbră sau un fel de Lance Armstrong sau Roger Federer.

FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT vă oferă:

1. Masterat: Educaţie fizică şi antrenament sportiv
2. Masterat: Kinetoterapie în reeducare funcţională

Masteratul în kinetoterapie formează următoarele competenţe:

• cunoaşterea, înţelegerea şi utilizarea unui limbaj specific pentru activitatea de kinetoterapie;
• capacitatea de a aplica în mod corespunzător tehnicile de apreciere/evaluare kinetoterapeutică;
• utilizarea eficientă şi fără riscuri a tehnicilor de masaj şi de mobilizare;
• utilizarea eficientă şi fără riscuri a procedurilor de balneo-termo-electroterapie;
• abilitatea de a folosi cunoştinţele clinice (de fiziopatologie, semiologie, evaluare a subiecţilor) în analiza clinică şi în stabilirea adecvată a concluziilor lucrative în variate contexte de practică profesională;
• înţelegerea complexităţii sistemelor de îngrijire a sănătăţii, a instituţiilor de educaţie a persoanelor cu nevoi speciale, a instituţiilor de asistenţă socială în cadrul cărora este aplicată kinetoterapia;

Oportunităţi pe piaţa muncii:

• cadru didactic în învăţământul superior de specialitate;
• kinetoterapeut în sistemul sanitar (spitale, policlinici, clinici, cabinete private);
• kinetoterapeut în: cluburi şi asociaţii sportive, fundaţii şi asociaţii de profil, centre (cămine) de bătrâni;
• profesor-kinetoterapeut în: complexe de servicii comunitare din cadrul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, centre şcolare pentru educaţie incluzivă, şcoli speciale;
• kinetoterapeut în baze de tratament, în staţiuni balneare, centre de sănătate/wellness/spa;
• cercetător ştiinţific în centre de cercetare specializate în domeniul activităţii de kinetoterapie;